duminică, 10 octombrie 2010

Pupincuristii - Mihai Beniuc

Scurt si la obiect, ca ma grabesc! Il voi prezenta pe badia Mihai Beniuc (n. 20 noiembrie 1907, Sebiș, Arad - d. 24 iunie 1988), poet proletcultist, al regimurilor comuniste din România, între alții, urmărind cu interes direcțiunile Partidului Comunist Român. Personajul, cu talent indiscutabil, nu a urmarit decat proslavirea regimului rosu. Iaca si cateva titluri de volume "poetice":
Un om așteaptă răsăritul, 1946
Steaguri, 1951
Cântec pentru tovarășul Gheorghiu Dej,1951
Partidul m-a învățat, 1954
Vi le recomand spre o lectura atenta.... La atate limbi date normal ca ajunge: Președinte al Uniunii Scriitorilor din România si Academician (!). În ultimii ani de viațã se stabilește în vila sa din cartierul Primăverii și își continuă activitatea de poet, pe formula realismului-socialist (bravo).
Iata, in continuare, cateva dintre zoaiele asternute pe hartie, de acest individ:

"De două'ş doi de ani ne este ghid
Conducătorul nostru de partid"

"Ce-i patria?-E pasul apasat
Cand trec ,trec randuri-randuri,muncitorii
Cu steagul rosu-n vant desfasurat
Dusi de partidul nostru spre victorii."


"Cand se aude "dragi tovarasi"
Dintr-un balcon bine zidit
Ne zboara inimile iarasi
Catre supremul indragit

E zeul nostrul cel dintaiul
Ne-a dat un tzel si-un nume
Nu suntem tara nimanui
Ci suntem primii-n lume!"


Ce să vă spun? Noi ăştia sîntem prea comunişti
Ca să mai fim, de soarta ce ne pîndeşte, trişti;
Fireşte soarta noastră de inşi supuşi la soarte,
Căci drumul nostru-n viaţă, el, nu cunoaşte moarte.

"Partidul e-n toate: e-n cele ce sunt/
Si-n cele ce maine vor rade la soare/
E-n holda intreaga, e-n bobul marunt/
E-n pruncul din leagan, e-n omul carunt..."

Si la sfarsit se autocaracterizeaza:
«Mă simt ca un gândac într-o dumbravă
Şi strig: măreţ partid, o, slavă! Slavă!»

Va puteti inchipui asemenea "creator de cultura"? Poeziile lui se invatau de catre copii la scoala!
Fara nici o urma de caracter, a trecut prin poezia romana, ca un oportunist fetid, de ale carui scrieri nu te poti apropia decat cu batista la nas...
Totusi, ca orice om , a gresit si el odata in viata, ascunzand un "diamant" in mocirla versurilor pupincuriste.
Florian Pittis, gasindu-l, cu geniul sau, l-a scos la lumina:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu