Un servitor devotat cu idealuri de majordom.
marți, 5 aprilie 2011
Galeria cu Jigodii - 2
Zilele trecute, in emisiunea care o realizeaza la Felix, in calitate de sluga devotata, a prezentat un sondaj de opinie. Triumfator anunta ca USL are aproape 70% din optiunile electorale. In ritmul Antenei si a lui Raducu, la aceste sondaje va aparea acelasi paradox ca pe vremea lui Ceausescu. Anume ca din raportari, suprafata agricola a tarii depasise cu mult toata Romania. In curand USL va avea, pe la Antene si Realitatea peste 100%, in ritmul acesta. Faptul ca pentru locale PDL-ul se detaseaza de PNL si sufla in ceafa PSD, nu mai conteaza. Nici nu se mai prezinta. In schimb mai nou, Radu Tudor cu o disperare nedisimulata, instiga lumea nemultumita sa treaca la linsajul celor de la PDL.
Un servitor devotat cu idealuri de majordom.
Un servitor devotat cu idealuri de majordom.
luni, 18 octombrie 2010
De ce Legionarii ? - 1
In revista Historia, nr. din august 2010, redactorul sef Ovidiu Nahoi, se intreaba, cu o usoara unda de ipocrizie, cum de a reusit Miscarea Legionara sa devina un fenomen de masa, intr-o perioada de aproximativa stabilitate economica, si o Romanie Mare.
Nu am sa intru intr-o polemica cu dl.Nahoi, dar sunt sigur ca stie de exemplu ca:
- evreii au locuit din cele mai vechi timpuri (chiar dacice) pe aceste meleaguri.
- din considerente religioase au fost lasati sa aiba meserii considerate injositoare pentru crestini, cum ar fi "camataria", adica vanzarea timpului.
- in afara de asuprirea la care au fost supusi in toata lumea crestina, a avut si mult de profitat, exploatand la maxim oportunitatile care apareau.
- nici un popor nu a avut de suferit atat de mult si nici un popor nu a fost intotdeauna atat de bogat...
Dar sa revenim pe plaiurile noastre, arzand etapele, din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și mai ales în prima parte a secolului al XIX-lea, datorită înăspririi situației evreilor din Galiția și Basarabia, a avut loc o puternică imigrare evreiască mai ales în Principatul Moldovei, unde autoritățile erau mai tolerante, dar si in Tara Romaneasca.Evreii erau concentrați în jurul orașelor, unde desfășurau activități de comerț și se ocupau cu meșteșuguri diverse. Numărul lor a crescut, ajungând să constituie un procent foarte mare din populația urbană. Ca urmare, evreii au inceput să controleze o parte importantă a activității economice din principate. Datorita clasei politice romanesti plina de naravuri bizantine si corupte, după revoluţia de la 1848, cei mai mulţi arendaşi de moşii erau evrei, iar la sfârşitul secolului XIX se organizaseră deja în mari trusturi arendăşeşti, punând mâna pe furniturile publice, pe perceperea accizelor şi a comerţului de bancă, îşi întăriseră hegemonia în comerţul cu amănuntul şi debutaseră în comerţul mare şi în industrie.La Iaşi, în 1839, existau 627 breslaşi români, pentru ca în 1909 să mai fie doar 71, în schimb existau acum 556 de breslaşi evrei.
- Si in agricultura, ca arendasi, evreii stapaneau suprafete imense. Motivele pentru care boierimea autohtonă şi-a arendat moşiile către evrei? Pai, fuga de muncă şi de răspundere, luxul nemăsurat, obiceiul de a sta în străinătate şi de a petrece, decadenţa moravurilor etc. Toate acestea necesitau sume mari de bani, puse la dispoziţie de evreul cămătar care obţinea arenda cu toate privilegiile acordate boierului. La 1904 trustul arendasesc al fraţilor Fischer: Marcu zis Mochi, Kalman, Froim, Schoel şi Avram stăpânea şi exploata la sânge 237.863 ha pământ arabil, iazuri, păşuni, alcătuind o feudă cu 79 de comune rurale,adica aproximativ 75% din terenul arabil al Moldovei,botezată “Fischerland”, pe teritoriul căreia circula moneda Fischerilor, şi nu moneda naţională. Până şi pentru a-şi adapă vitele la iaz, ca şi pentru lut, ţăranii plăteau taxă evreilor Fischer. La începutul anului 1907, în România Mică arendaşii evrei atingeau cifra de 915, având o suprafaţă arendată de 1.113.147 ha, în afara pădurilor !
- Analiza făcută de Mihai Eminescu tocmelilor agricole stabileşte că dobânzile percepute de arendaşi începeau cu 90%, cele mai ridicate fiind până acolo încât unii boieri au arendat evreilor până şi bisericile de pe moşiile lor, astfel încât preoţii şi enoriaşii, spre a putea organiza şi participa la slujbele religioase, la botezuri, la cununii şi înmormântări, trebuiau să plătească arendaşului evreu o taxă suplimentară. Bineînţeles că si lumânările se cumpărau de la prăvăliile arendaşului la preţul celor din ceară, ele fiind confecţionate din puţina ceară şi multă osânză.
Va urma...
Nu am sa intru intr-o polemica cu dl.Nahoi, dar sunt sigur ca stie de exemplu ca:
- evreii au locuit din cele mai vechi timpuri (chiar dacice) pe aceste meleaguri.
- din considerente religioase au fost lasati sa aiba meserii considerate injositoare pentru crestini, cum ar fi "camataria", adica vanzarea timpului.
- in afara de asuprirea la care au fost supusi in toata lumea crestina, a avut si mult de profitat, exploatand la maxim oportunitatile care apareau.
- nici un popor nu a avut de suferit atat de mult si nici un popor nu a fost intotdeauna atat de bogat...
Dar sa revenim pe plaiurile noastre, arzand etapele, din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și mai ales în prima parte a secolului al XIX-lea, datorită înăspririi situației evreilor din Galiția și Basarabia, a avut loc o puternică imigrare evreiască mai ales în Principatul Moldovei, unde autoritățile erau mai tolerante, dar si in Tara Romaneasca.Evreii erau concentrați în jurul orașelor, unde desfășurau activități de comerț și se ocupau cu meșteșuguri diverse. Numărul lor a crescut, ajungând să constituie un procent foarte mare din populația urbană. Ca urmare, evreii au inceput să controleze o parte importantă a activității economice din principate. Datorita clasei politice romanesti plina de naravuri bizantine si corupte, după revoluţia de la 1848, cei mai mulţi arendaşi de moşii erau evrei, iar la sfârşitul secolului XIX se organizaseră deja în mari trusturi arendăşeşti, punând mâna pe furniturile publice, pe perceperea accizelor şi a comerţului de bancă, îşi întăriseră hegemonia în comerţul cu amănuntul şi debutaseră în comerţul mare şi în industrie.La Iaşi, în 1839, existau 627 breslaşi români, pentru ca în 1909 să mai fie doar 71, în schimb existau acum 556 de breslaşi evrei.
- Si in agricultura, ca arendasi, evreii stapaneau suprafete imense. Motivele pentru care boierimea autohtonă şi-a arendat moşiile către evrei? Pai, fuga de muncă şi de răspundere, luxul nemăsurat, obiceiul de a sta în străinătate şi de a petrece, decadenţa moravurilor etc. Toate acestea necesitau sume mari de bani, puse la dispoziţie de evreul cămătar care obţinea arenda cu toate privilegiile acordate boierului. La 1904 trustul arendasesc al fraţilor Fischer: Marcu zis Mochi, Kalman, Froim, Schoel şi Avram stăpânea şi exploata la sânge 237.863 ha pământ arabil, iazuri, păşuni, alcătuind o feudă cu 79 de comune rurale,adica aproximativ 75% din terenul arabil al Moldovei,botezată “Fischerland”, pe teritoriul căreia circula moneda Fischerilor, şi nu moneda naţională. Până şi pentru a-şi adapă vitele la iaz, ca şi pentru lut, ţăranii plăteau taxă evreilor Fischer. La începutul anului 1907, în România Mică arendaşii evrei atingeau cifra de 915, având o suprafaţă arendată de 1.113.147 ha, în afara pădurilor !
- Analiza făcută de Mihai Eminescu tocmelilor agricole stabileşte că dobânzile percepute de arendaşi începeau cu 90%, cele mai ridicate fiind până acolo încât unii boieri au arendat evreilor până şi bisericile de pe moşiile lor, astfel încât preoţii şi enoriaşii, spre a putea organiza şi participa la slujbele religioase, la botezuri, la cununii şi înmormântări, trebuiau să plătească arendaşului evreu o taxă suplimentară. Bineînţeles că si lumânările se cumpărau de la prăvăliile arendaşului la preţul celor din ceară, ele fiind confecţionate din puţina ceară şi multă osânză.
Va urma...
joi, 14 octombrie 2010
Dictatura de dreapta !
Voi incepe un serial despre extrema dreapta din Romania, dupa umila mea parere, singura miscare care ar putea ordona, stimula si introduce domnia legii in societatea romaneasca. Am sa vin cu argumente legate de mentalul acestui popor, cu exemple din alte tari de sorginte latina.
Oricine e liber sa-si aduca contributia la aceasta incercare! Astept opinii.
Oricine e liber sa-si aduca contributia la aceasta incercare! Astept opinii.
miercuri, 13 octombrie 2010
Pupincuristii - Geo Bogza
De ce oare avem lichele mai multe decat oameni? O fi gena pervertita din care s-a nascut acest popor?
Iata-l de exemplu pe celebrul poet, reporter, scriitor, Geo Bogza (6 februarie 1908, - 14 septembrie 1993), care ajunge de la acuzatia de scriere pornografica din 1933, chiar la debutul sau cu „Jurnal de sex” trecand prin mult studiatele la scoala "Cartea Oltului" si "Tara de Piatra" la "Meridiane sovietice".. Se observa degradarea jenanta si tenta prostituanta a celui considerat un mare avangardist si care a facut puscarie in perioada interbelica din cauza lui Nicolae Iorga.
Cu cat opera devenea mai penibila in elogii pupincuriste, cu atat "pretuirea" partidului era mai mare... Asa ajunge academician cel care scria:
"Daca ar veni cineva de pe alta planeta si-ar intreba: – Cine e Lenin ? iar noi am vrea sa-l facem sa priceapa total, dintr-odata, cred ca i-am putea raspunde: – Lenin e omul pe care-l iubesc milioane de oameni. Acesta este un adevar, o realitate a umanitatii, a planetei noastre. Pe Lenin il iubesc milioane de oameni, fiecare cu dragostea lui, calda, adinca si intreaga, ca si cum el singur l-ar cunoaste si l-ar iubi...Daca s-ar afla ca-i e frig, sute de milioane de oameni si-ar scoate haina si s-ar duce sa-l inveleasca. Iar daca ar atipi o clipa pe patul lui simplu, intreaga umanitate ar pasi in virful picioarelor pentru a nu-l trezi pe acest minunat si urias copil al ei"
Sau:
"Pe pamant apar uneori conducatori de
Popoare...
Si inima stralucesc ca soarele si o
Duc cu o mie de ani inainte,
Voi,fratii mei,iubiti-l,iubiti-l pe Lenin !"
Maestre, sa-l iubesti mata si cu neamul tau de ipocriti !
Iata-l de exemplu pe celebrul poet, reporter, scriitor, Geo Bogza (6 februarie 1908, - 14 septembrie 1993), care ajunge de la acuzatia de scriere pornografica din 1933, chiar la debutul sau cu „Jurnal de sex” trecand prin mult studiatele la scoala "Cartea Oltului" si "Tara de Piatra" la "Meridiane sovietice".. Se observa degradarea jenanta si tenta prostituanta a celui considerat un mare avangardist si care a facut puscarie in perioada interbelica din cauza lui Nicolae Iorga.
Cu cat opera devenea mai penibila in elogii pupincuriste, cu atat "pretuirea" partidului era mai mare... Asa ajunge academician cel care scria:
"Daca ar veni cineva de pe alta planeta si-ar intreba: – Cine e Lenin ? iar noi am vrea sa-l facem sa priceapa total, dintr-odata, cred ca i-am putea raspunde: – Lenin e omul pe care-l iubesc milioane de oameni. Acesta este un adevar, o realitate a umanitatii, a planetei noastre. Pe Lenin il iubesc milioane de oameni, fiecare cu dragostea lui, calda, adinca si intreaga, ca si cum el singur l-ar cunoaste si l-ar iubi...Daca s-ar afla ca-i e frig, sute de milioane de oameni si-ar scoate haina si s-ar duce sa-l inveleasca. Iar daca ar atipi o clipa pe patul lui simplu, intreaga umanitate ar pasi in virful picioarelor pentru a nu-l trezi pe acest minunat si urias copil al ei"
Sau:
"Pe pamant apar uneori conducatori de
Popoare...
Si inima stralucesc ca soarele si o
Duc cu o mie de ani inainte,
Voi,fratii mei,iubiti-l,iubiti-l pe Lenin !"
Maestre, sa-l iubesti mata si cu neamul tau de ipocriti !
marți, 12 octombrie 2010
luni, 11 octombrie 2010
Martirii - Radu Gyr
Avem si noi martirii nostri. Mai putini fata decat alte popoare, ascunsi bine si acum sub praful comunist, aruncat atatea decenii in ochii nostri. Suflete neimpacate, ii cauta, scormonind prin zgura nepasarii si incercand sa-i aduca la lumina. Generatiile tinere, trebuie sa afle de ei, sa le cunoasca viata, sa le pretuiasca suferinta. Altfel suntem pierduti !
Radu Demetrescu-Gyr s-a nascut în anul 1905 la Câmpulung-Muscel. Licentiat în Litere, a debutat în anul 1924 odata cu aparitia volumului "Linisti de schituri". Membru de seama al Miscarii Legionare, Comandant Legionar si sef al regiunii Oltenia. Conferentiar la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti.Laureat al mai multor premii ale Societatii Scriitorilor Români si ale Academiei Române. În 1940, pe timpul guvernarii legionare a fost director general al teatrelor. În aceasta calitate ia initiativa înfiintarii Teatrului Evreiesc.Dupa detentia de sub regimul lui Carol al II-lea este închis si de Antonescu, apoi este eliberat si trimis spre „reabilitare“ în batalioanele de la Sarata. În 1945, regimul comunist îl încadreaza în „lotul ziaristilor“ si îl condamna la 12 ani. Revine acasa în 1956, dar dupa doi ani este din nou arestat si condamnat la moarte pentru poezia Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane! Sub regimul comunist a executat aproape 16 ani de detentie. A suferit chinuri inimaginabile în închisoarea Aiud, cu un regim de celula aspra. Bolnav grav, cu un prolaps rectal gangrenat, cu hepatita, infiltrat pulmonar TBC, hemofilic, i s-a refuzat orice ajutor medical.
A trecut în vesnicie în anul 1975 (28.04).
Cateva strofe din opera unui poet martir (nu le-am luat din manuale...)
Iisus în celulă
Azi noapte Iisus mi-a intrat în celula.
O, ce trist si ce-nalt parea Crist !
Luna venea dupa El, în celula
si-L facea mai inalt si mai trist.
Mainile Lui pareau crini pe morminte,
ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
argintandu-I pe maini vechi sparturi.
Uimit am sarit de sub patura sura :
- De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gura
si mi-a făcut semn ca să tac.
...
Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele .
Din luna venea fum de catui…
M-am pipait… si pe mainile mele,
am gasit urmele cuielor Lui.
Voi n-ati fost cu noi în celule
Voi n-ati fost cu noi în celule
să stiti ce e viata de bezne,
sub ghiare de fiara, cu guri nesatule,
voi nu stiti ce-i omul când prinde să urle,
strivit de catuse la glezne.
Voi n-ati plans în palme, fierbinte,
strapunsi de cutitul tradarii.
Sub cer fără stele, în drum spre morminte,
voi n-ai dus povara durerilor sfinte
spre slava si binele tarii.
...
Când portile sparge-se-or toate
si mortii vor prinde să urle,
când lanturi si ziduri cadea-vor sfarmate,
voi nu stit ce-nseamna-nvierea din moarte,
căci n-ati fost cu noi în celule.
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
...
Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Radu Gyr, poet crestin, martir al poporului român.
Radu Demetrescu-Gyr s-a nascut în anul 1905 la Câmpulung-Muscel. Licentiat în Litere, a debutat în anul 1924 odata cu aparitia volumului "Linisti de schituri". Membru de seama al Miscarii Legionare, Comandant Legionar si sef al regiunii Oltenia. Conferentiar la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti.Laureat al mai multor premii ale Societatii Scriitorilor Români si ale Academiei Române. În 1940, pe timpul guvernarii legionare a fost director general al teatrelor. În aceasta calitate ia initiativa înfiintarii Teatrului Evreiesc.Dupa detentia de sub regimul lui Carol al II-lea este închis si de Antonescu, apoi este eliberat si trimis spre „reabilitare“ în batalioanele de la Sarata. În 1945, regimul comunist îl încadreaza în „lotul ziaristilor“ si îl condamna la 12 ani. Revine acasa în 1956, dar dupa doi ani este din nou arestat si condamnat la moarte pentru poezia Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane! Sub regimul comunist a executat aproape 16 ani de detentie. A suferit chinuri inimaginabile în închisoarea Aiud, cu un regim de celula aspra. Bolnav grav, cu un prolaps rectal gangrenat, cu hepatita, infiltrat pulmonar TBC, hemofilic, i s-a refuzat orice ajutor medical.
A trecut în vesnicie în anul 1975 (28.04).
Cateva strofe din opera unui poet martir (nu le-am luat din manuale...)
Iisus în celulă
Azi noapte Iisus mi-a intrat în celula.
O, ce trist si ce-nalt parea Crist !
Luna venea dupa El, în celula
si-L facea mai inalt si mai trist.
Mainile Lui pareau crini pe morminte,
ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
argintandu-I pe maini vechi sparturi.
Uimit am sarit de sub patura sura :
- De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gura
si mi-a făcut semn ca să tac.
...
Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele .
Din luna venea fum de catui…
M-am pipait… si pe mainile mele,
am gasit urmele cuielor Lui.
Voi n-ati fost cu noi în celule
Voi n-ati fost cu noi în celule
să stiti ce e viata de bezne,
sub ghiare de fiara, cu guri nesatule,
voi nu stiti ce-i omul când prinde să urle,
strivit de catuse la glezne.
Voi n-ati plans în palme, fierbinte,
strapunsi de cutitul tradarii.
Sub cer fără stele, în drum spre morminte,
voi n-ai dus povara durerilor sfinte
spre slava si binele tarii.
...
Când portile sparge-se-or toate
si mortii vor prinde să urle,
când lanturi si ziduri cadea-vor sfarmate,
voi nu stit ce-nseamna-nvierea din moarte,
căci n-ati fost cu noi în celule.
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
...
Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Radu Gyr, poet crestin, martir al poporului român.
duminică, 10 octombrie 2010
Orice asemanare...
Era inainte de 1989, si in Scanteia, oficiosul PCR, apareau articole de genul:
Nicolae Bănicioiu a fost reales preşedinte TSD, cu vot unanim !
Deputatul PSD Nicolae Bănicioiu a fost reales, sâmbătă, la Congresul TSD, pentru încă un mandat de preşedinte al organizaţiei de tineret a PSD, el neavând contracandidat, iar votul efectuându-se prin ridicare de mâini,. Pentru că Bănicioiu nu a avut contracandidat la funcţia de preşedinte al TSD, votul nu s-a dat prin buletine, cum urmează să se desfăşoare pentru celelalte funcţii din conducerea organizaţiei.
Cei peste 1.100 de delegaţi la Congresul TSD au ridicat mâna, în sală, la întrebarea dacă sunt de acord ca Bănicioiu să fie reales ca preşedinte TSD.
Întrucât din sală nu s-au observat obiecţii, Bănicioiu a fost desemnat preşedinte al TSD pentru un mandat de doi ani !
Pardon, asta e o stire despre alegeri la PSD, aparuta pe site-ul Antena 3 (orice asemanare cu alegerile PCR sau articolele din Scanteia, sunt pur intamplatoare...)
Apropo despre cum se manifesta poporul roman inainte de '89, dar parca si acum:
„România ilustra perfect anecdota celor şase paradoxuri ale socialismului: "nu exista şomaj, da nimeni nu lucrează; nimeni nu lucrează, dar planul se depăşeşte; planul se depăşeşte, dar magazinele sunt goale; magazinele sunt goale, dar toţi au frigidere pline; toţi au frigidere pline, dar toţi sunt nemulţumiţi; toţi sunt nemulţumiţi, dar la alegeri guvernul obţine 99,99%” Florin Constantiniu
P.S. Astazi au avut loc alegeri pentru conducerea Organizatiei de Femei a PSD, pentru scaunul de presedinte a candidat Rovana Plumb si atat. A fost aleasa in unanimitate...
Nicolae Bănicioiu a fost reales preşedinte TSD, cu vot unanim !
Deputatul PSD Nicolae Bănicioiu a fost reales, sâmbătă, la Congresul TSD, pentru încă un mandat de preşedinte al organizaţiei de tineret a PSD, el neavând contracandidat, iar votul efectuându-se prin ridicare de mâini,. Pentru că Bănicioiu nu a avut contracandidat la funcţia de preşedinte al TSD, votul nu s-a dat prin buletine, cum urmează să se desfăşoare pentru celelalte funcţii din conducerea organizaţiei.
Cei peste 1.100 de delegaţi la Congresul TSD au ridicat mâna, în sală, la întrebarea dacă sunt de acord ca Bănicioiu să fie reales ca preşedinte TSD.
Întrucât din sală nu s-au observat obiecţii, Bănicioiu a fost desemnat preşedinte al TSD pentru un mandat de doi ani !
Pardon, asta e o stire despre alegeri la PSD, aparuta pe site-ul Antena 3 (orice asemanare cu alegerile PCR sau articolele din Scanteia, sunt pur intamplatoare...)
Apropo despre cum se manifesta poporul roman inainte de '89, dar parca si acum:
„România ilustra perfect anecdota celor şase paradoxuri ale socialismului: "nu exista şomaj, da nimeni nu lucrează; nimeni nu lucrează, dar planul se depăşeşte; planul se depăşeşte, dar magazinele sunt goale; magazinele sunt goale, dar toţi au frigidere pline; toţi au frigidere pline, dar toţi sunt nemulţumiţi; toţi sunt nemulţumiţi, dar la alegeri guvernul obţine 99,99%” Florin Constantiniu
P.S. Astazi au avut loc alegeri pentru conducerea Organizatiei de Femei a PSD, pentru scaunul de presedinte a candidat Rovana Plumb si atat. A fost aleasa in unanimitate...
Strigoiul rosu traieste !
L-am vazut azi din nou ! Iesit din cripta, ca un zombie, mosneagul decrepit, cu pete pe toata fatza, cu ochelarii un pic lasati, dadea interviuri si sfaturi ! Cat ne mai bantuie aceasta stafie? Dupa ce ne-a distrus speranta, a macelarit orice urma de demnitate, pluteste in continuare ca un strigoi cotrobaindu-ne prin vise.
Daca cineva isi face iluzii ca PSD e condus de pulifriciul numit Ponta, sau altcineva, se inseala amarnic. Ca un guru, Iliescu dirijeaza tot ce misca si pana nu se va retrage acest partid nu va putea fi reformat. Degeaba tot scot ei niste papitzoi tineri si vorbaretzi in fatza, piaza rea vegheaza, organizeaza si chiar reguleaza, pe cine misca in front.
Jigodia bolsevica din tata-n fiu, daca maine ar candida, ar iesi din primul tur presedinte ! Nu crede-ti ? Haide-ti pe la tzara un pic, sa-i vedeti, printre aburii alcoolului si al mahoarcei, pe votanti PSD, ce mai comenteaza. Apoi, beti manga, pleaca spre casa, unde daca nu o bat, atunci o incaleca pe "fa nevasta" si mai pun de un copil. Degeaba si-au pus toti antene satelit (doar taraf tv si OTV se urmareste), au telefoane mobile la care rasuna manele, nu-si fac macar o fantana sau sa repare gardul, dar la crasma-i plin !
Astia au votat si in 90 si in 92, 2000, etc. Iar fantoma lui Ilici, ne bantuie in continuare....
Nu pot uita Piata Universitatii, atunci mai puteam schimba ceva, dar ne-au invins prin manipulare tipic KGB-ista, represiunea care a urmat nu a fost decat o joaca pentru un "liber cugetator" crescut la Moscova. Apoi totul s-a pierdut, au ramas tot ei, conduc tot ei, ne-au ingenuncheat tot ei.
Nu revolutia a fost sansa noastra, ci Punctul 8 de la Timisoara. Daca nu am stiut al impune, ne meritam soarta. Asa il vedem la televizor in continuare, pe la tot felul de sedinte, aniversari, intruniri, lansari de carte, spectacole, peste tot. Tov.Iliescu este un highlander care iese din catacombe, la momentul oportun, pentru a mai distruge cate o generatie (pana acum are vreo 3), nimeni si nimic nu-l poate opri.
Nu pun la indoiala cuvantul Domnului, dar prea pacatos o fi fost poporul asta, de ne-a dat asemenea blestem ! Antichristul declara ca: "Nu crede în Dumnezeu, dar totuși crede în ceva: în forța omului."
Ce javra ordinara, dupa ce si-a batut joc de singurul nostru sprijin: credinta, ipocritul bolsevic isi facea cruce in biserica ! Si prostimea il adora in continuare: "ehei ce bine era pe vremea lui Iliescu !".
Acoperit de sangele celor morti in timpul regimului sau, peste Iliescu, vom trage apa !
Dar daca nu-l primeste nici Iadul, ce facem ?
Pupincuristii - Radu Beligan
Exemplul descris aici, sigur va naste mari controverse, multa lumea este posibil sa nu fie de acord cu mine, dar pentru subsemnatul, persoana se inscrie in categoria pupincuristilor, fara pic de tagada !
De o longevitate remarcabila (nu a dus-o greu niciodata), tov. Radu Beligan, sa nascut in 1918, dupa cum declara, acum la 92 de ani: "Am trait aici mult, am traversat patru dictaturi si pot sa va spun acum, in gura mare, ca am fost necredincios regimurilor si-ntotdeauna credincios Romaniei !" sau:
"De la Lucia Sturdza-Bulandra am invatat, ca pentru a face meseria de actor, ai nevoie, in primul rand, de o mare sanatate fizica si morala." si inca: "N-am crezut nici în legionari, n-am fost nici cu ăla, nici cu ăla, n-am fost nici cu regimul regelui Carol, nici cu vremea comuniştilor, dar o să mă întrebi de ce am făcut...", ei si care credeti ca a fost justificarea? Aceeasi penibila scuza:
"Era să aleg: vrei să faci ceva în viaţa asta? Dar ce ştiu eu să fac? Eu ştiu să fac doar teatru. Vrei să faci teatru? Ei, trebuie atunci să fii membru de partid, băiatule!... Cam aşa era situaţia..."
E grotesc sa auzi asa ceva din partea unui actor de talia lui Radu Beligan (pe mine nu m-a impresionat niciodata jocul sau, dar ce stiu eu, un profan), adica cine vroia sa faca teatru trebuia sa fie comunist, nu? Pai ce te faci "maestre" cu adevaratii monstri sacri, ca de exemplu: Toma Caragiu, Rebengiuc, Dem Radulescu, Ghe. Dinica si multi altii, care si-au facut meseria fara a preamari puterea criminala rosie? Nu, la tov. Beligan, a fost vorba si de un oportunism feroce, pentru ca: devine membru al Partidului Comunist Român din 1962 (probabil in cinstea incheierii cooperativizarii). Apoi nu-i ajunge, vrea mai mult si "se alege" deputat în Marea Adunare Națională a Republicii Socialiste România, unde presteaza pana in 1989 !
Culmea, dupa 1989, in plina democratie, simte iar "chemarea" si se inroleaza intr-un partid, nu cred ca e greu de ghicit unde...in 1994 la PSD !
Dar sa revenim, dosarul său de cadre creionează un artist dispus să-şi asume discursul comunist, numai pentru a primi carnetul de partid. Asa ca tov. Beligan declara:
"Adevărata mea carieră începe odată cu eliberarea de sub jugul fascist. 23 august 1944 a însemnat o cotitură decisivă nu numai în viaţa mea, ci şi a teatrului românesc. Perspectivele nebănuite care s-au deschis în faţa artiştilor şi a tuturor intelectualilor din ţara noastră odată cu preluarea puterii de către proletariat m-au făcut să descopăr adevăratul sens al artei noastre, rolul social deosebit de însemnat al artistului în noua orânduire" chiar asa "maestre", sau si astea erau doar din credinta pentru Romania? Continuam: "Radu Beligan scrie cum, "setos" de a se "adăpa la apa vie a adevăratei arte", a studiat cu pasiune metoda realismului-socialist în teatru, sistemul lui Stanislavski şi teoriile lui Vahtangov, adică, în cuvintele sale, "întreaga comoară a experienţei creatoare a artiştilor sovietici care au dezvăluit orizonturi vaste creaţiei mele". Insetat tare actorul, de se "adapa" in halul asta...Mai vreti ? Mai avem gramezi de cacat mancat de "mesterul" Beligan pe vremea cand toata intelectualitatea romaneasca, putrezea in inchisori sau la canal !
"Actorul mărturiseşte că foarte multă vreme, "ca mulţi intelectuali de formaţie burgheză", a fost "robul prejudecăţilor despre «apolitismul» artistului". Că a crezut că arta nu are de-a face cu politica. Dar că a avut "bucuria de a vizita în două rânduri Uniunea Sovietică", unde a văzut cu ochii lui "măreţele înfăptuiri ale popoarelor care au construit socialismul sub steagul Partidului creat de marele Lenin"
"Astăzi, în plină maturitate a vârstei, nu mai pot concepe existenţa mea decât ca o luptă activă, alături de aceea a întregului nostru popor muncitor, pe frontul desăvârşirii construcţiei socialiste".
Un alt pupincurist de marca al regimului comunist, Aurel Baranga, il descrie elogios:
Decisivă ar fi fost o călătorie în URSS, "făcută prin 1950-1952", care i-ar fi deschis artistului "un orizont vast şi luminos"."L-am văzut la înapoiere. Era un alt om în faţa căruia se deschisese un orizont vast şi luminos; văzuse cu acel prilej marea Ţară a socialismului şi arta ei, văzuse cum el însuşi mi-a mărturisit-o atunci «viitorul nostru». Şi era un om fericit. Perseverent cum este în toate, Radu Beligan, care cu ani înainte era în bună măsură tributarul culturii apusene, a început să studieze literatura sovietică, problemele esteticii marxiste şi a făcut eforturi dintre cele mai mari pentru ridicarea nivelului său politic"
Dar nu prieteni, Beligan nu a fost un oportunist, iata ce declara chiar marele caracter:
După ce am preluat Teatrul de Comedie, au vrut să mă aducă la Teatrul Naţional şi nu puteau să o facă dacă nu eram membru de partid. Era mai bine să nu fac asta ?
Unii ar spune, ca daca erati altfel decat ipocrit, rezistati tentatiei de parvenire...
Si pe final, doua citate mai apropiate de vremurile noastre:
"Trăim o experienţă fascinantă, unul din acele timpuri înalte când omul îşi dă măsura şi mai mult decât măsura lui. Şi mă gândesc, fireşte, în primul rând la acel om exemplar la care ne gândim cu toţii: tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Cel care nu cunoaşte nevoia de repaus. Cel care se odihneşte de o muncă prin altă muncă. Cel care a şters din dicţionar cuvintele: oboseală, inerţie, stagnare, nepăsare, imposibilitate" (1987)
Maestrul nu rateaza nici celalalt cur prezidential, limba sa, alunecand cu delicatete printre fesele tzatzei Leana:
" Daca as fi intrebat care sunt insemnele distinctive ale personalitatii tov. Elena Ceausescu, n-as ezita nici o clipa sa afirm ca ele se exprima in devotamentul nemarginit pentru patrie si socialism...in extinderea gandirii stiintifice, a culturii si a muncii, oferind facultatilor...bucuria deplina."(1987)
Ar mai fi multe, chiar in 1989, trage limbi gretoase, cuplului Ceausescu, cu tot felul de ocazii, dar imi este deja destul ! Alt oportunist feroce al culturii noastre, jigodia talentata, A. Paunescu a scris o poezie care se potriveste de minune actorului R. Beligan:
...
Dar ploaia a venit deodată
Şi ei văzând cu ochii lor
Întreaga-i faţă demachiată
I-au aruncat un fel de plată:
Lăsaţi-l dracu', e-un actor.
O, biet actor
O, biet artist
Rolurile mor
Viaţa e un teatru trist.
Ridicat in slavi pentru activitatea sa artistica, tov. Radu Beligan a ramas repetent cand a trebuit sa dea dovada de caracter... A preferat fotoliul caldut de parvenit !
De o longevitate remarcabila (nu a dus-o greu niciodata), tov. Radu Beligan, sa nascut in 1918, dupa cum declara, acum la 92 de ani: "Am trait aici mult, am traversat patru dictaturi si pot sa va spun acum, in gura mare, ca am fost necredincios regimurilor si-ntotdeauna credincios Romaniei !" sau:
"De la Lucia Sturdza-Bulandra am invatat, ca pentru a face meseria de actor, ai nevoie, in primul rand, de o mare sanatate fizica si morala." si inca: "N-am crezut nici în legionari, n-am fost nici cu ăla, nici cu ăla, n-am fost nici cu regimul regelui Carol, nici cu vremea comuniştilor, dar o să mă întrebi de ce am făcut...", ei si care credeti ca a fost justificarea? Aceeasi penibila scuza:
"Era să aleg: vrei să faci ceva în viaţa asta? Dar ce ştiu eu să fac? Eu ştiu să fac doar teatru. Vrei să faci teatru? Ei, trebuie atunci să fii membru de partid, băiatule!... Cam aşa era situaţia..."
E grotesc sa auzi asa ceva din partea unui actor de talia lui Radu Beligan (pe mine nu m-a impresionat niciodata jocul sau, dar ce stiu eu, un profan), adica cine vroia sa faca teatru trebuia sa fie comunist, nu? Pai ce te faci "maestre" cu adevaratii monstri sacri, ca de exemplu: Toma Caragiu, Rebengiuc, Dem Radulescu, Ghe. Dinica si multi altii, care si-au facut meseria fara a preamari puterea criminala rosie? Nu, la tov. Beligan, a fost vorba si de un oportunism feroce, pentru ca: devine membru al Partidului Comunist Român din 1962 (probabil in cinstea incheierii cooperativizarii). Apoi nu-i ajunge, vrea mai mult si "se alege" deputat în Marea Adunare Națională a Republicii Socialiste România, unde presteaza pana in 1989 !
Culmea, dupa 1989, in plina democratie, simte iar "chemarea" si se inroleaza intr-un partid, nu cred ca e greu de ghicit unde...in 1994 la PSD !
Dar sa revenim, dosarul său de cadre creionează un artist dispus să-şi asume discursul comunist, numai pentru a primi carnetul de partid. Asa ca tov. Beligan declara:
"Adevărata mea carieră începe odată cu eliberarea de sub jugul fascist. 23 august 1944 a însemnat o cotitură decisivă nu numai în viaţa mea, ci şi a teatrului românesc. Perspectivele nebănuite care s-au deschis în faţa artiştilor şi a tuturor intelectualilor din ţara noastră odată cu preluarea puterii de către proletariat m-au făcut să descopăr adevăratul sens al artei noastre, rolul social deosebit de însemnat al artistului în noua orânduire" chiar asa "maestre", sau si astea erau doar din credinta pentru Romania? Continuam: "Radu Beligan scrie cum, "setos" de a se "adăpa la apa vie a adevăratei arte", a studiat cu pasiune metoda realismului-socialist în teatru, sistemul lui Stanislavski şi teoriile lui Vahtangov, adică, în cuvintele sale, "întreaga comoară a experienţei creatoare a artiştilor sovietici care au dezvăluit orizonturi vaste creaţiei mele". Insetat tare actorul, de se "adapa" in halul asta...Mai vreti ? Mai avem gramezi de cacat mancat de "mesterul" Beligan pe vremea cand toata intelectualitatea romaneasca, putrezea in inchisori sau la canal !
"Actorul mărturiseşte că foarte multă vreme, "ca mulţi intelectuali de formaţie burgheză", a fost "robul prejudecăţilor despre «apolitismul» artistului". Că a crezut că arta nu are de-a face cu politica. Dar că a avut "bucuria de a vizita în două rânduri Uniunea Sovietică", unde a văzut cu ochii lui "măreţele înfăptuiri ale popoarelor care au construit socialismul sub steagul Partidului creat de marele Lenin"
"Astăzi, în plină maturitate a vârstei, nu mai pot concepe existenţa mea decât ca o luptă activă, alături de aceea a întregului nostru popor muncitor, pe frontul desăvârşirii construcţiei socialiste".
Un alt pupincurist de marca al regimului comunist, Aurel Baranga, il descrie elogios:
Decisivă ar fi fost o călătorie în URSS, "făcută prin 1950-1952", care i-ar fi deschis artistului "un orizont vast şi luminos"."L-am văzut la înapoiere. Era un alt om în faţa căruia se deschisese un orizont vast şi luminos; văzuse cu acel prilej marea Ţară a socialismului şi arta ei, văzuse cum el însuşi mi-a mărturisit-o atunci «viitorul nostru». Şi era un om fericit. Perseverent cum este în toate, Radu Beligan, care cu ani înainte era în bună măsură tributarul culturii apusene, a început să studieze literatura sovietică, problemele esteticii marxiste şi a făcut eforturi dintre cele mai mari pentru ridicarea nivelului său politic"
Dar nu prieteni, Beligan nu a fost un oportunist, iata ce declara chiar marele caracter:
După ce am preluat Teatrul de Comedie, au vrut să mă aducă la Teatrul Naţional şi nu puteau să o facă dacă nu eram membru de partid. Era mai bine să nu fac asta ?
Unii ar spune, ca daca erati altfel decat ipocrit, rezistati tentatiei de parvenire...
Si pe final, doua citate mai apropiate de vremurile noastre:
"Trăim o experienţă fascinantă, unul din acele timpuri înalte când omul îşi dă măsura şi mai mult decât măsura lui. Şi mă gândesc, fireşte, în primul rând la acel om exemplar la care ne gândim cu toţii: tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Cel care nu cunoaşte nevoia de repaus. Cel care se odihneşte de o muncă prin altă muncă. Cel care a şters din dicţionar cuvintele: oboseală, inerţie, stagnare, nepăsare, imposibilitate" (1987)
Maestrul nu rateaza nici celalalt cur prezidential, limba sa, alunecand cu delicatete printre fesele tzatzei Leana:
" Daca as fi intrebat care sunt insemnele distinctive ale personalitatii tov. Elena Ceausescu, n-as ezita nici o clipa sa afirm ca ele se exprima in devotamentul nemarginit pentru patrie si socialism...in extinderea gandirii stiintifice, a culturii si a muncii, oferind facultatilor...bucuria deplina."(1987)
Ar mai fi multe, chiar in 1989, trage limbi gretoase, cuplului Ceausescu, cu tot felul de ocazii, dar imi este deja destul ! Alt oportunist feroce al culturii noastre, jigodia talentata, A. Paunescu a scris o poezie care se potriveste de minune actorului R. Beligan:
...
Dar ploaia a venit deodată
Şi ei văzând cu ochii lor
Întreaga-i faţă demachiată
I-au aruncat un fel de plată:
Lăsaţi-l dracu', e-un actor.
O, biet actor
O, biet artist
Rolurile mor
Viaţa e un teatru trist.
Ridicat in slavi pentru activitatea sa artistica, tov. Radu Beligan a ramas repetent cand a trebuit sa dea dovada de caracter... A preferat fotoliul caldut de parvenit !
Poeta copilariei
Mi-am adus aminte, zilele acestea, de o poezie frumoasa si trista, ca o zi tarzie de toamna. Eram copil si mama mi-a citit-o, impresionat pana in adancul sufletului, o mai tin minte si acum in buna parte. Nu stiu daca se mai studiaza autoarea in scoala, dar aceasta Doamna de o frumusete firava si delicata, a lasat in urma poezii exceptionale.
Rad cand ma-ntalnesc copiii,
Si ma cheama "cutu schiop".
Fratii mei ceilalti se joaca
Cu copii toti, dar eu
Nu pot alerga ca dansii,
Ca sunt schiop si cad mereu!
Si stau singur toata ziua
Si plang mult cand ma gandesc
Ca tot schiop voi fi de-acuma
Si tot trist am sa traiesc.
Si cand ma gandesc ce bine
M-as juca si eu acum,
Si-as latra si eu din poarta
La copii de pe drum!...
Cat sunt de frumosi copiii
Cei cuminti, si cat de mult
Mi-ar placea sa stau cu dansii,
Sa ma joc si sa-i ascult!
Dar copiii rai la suflet
Sunt urati, precum e-acel
Care m-a schiopat pe mine,
Si nu-i pot iubi de fel...
M-a lovit din rautate
Cu o piatra in picior,
Si-am zacut, Si-am plans atata,
De credeam ca am sa mor...
Acum vine si-mi da zahar
Si ar vrea sa-mi fie bun,
Si-as putea sa-l musc odata
De picior, sa ma razbun,
Dar il las asa, sa vada
Raul, ca un biet catel
Are inima mai buna
Decat a avut-o el.
Elena Farago - Catelusul schiop
Elena Farago s-a născut la Bârlad în familia Francisc și Anastasia Paximade. În anul 1890 rămâne orfană de mamă și este nevoită să se ocupe de îngrijirea surorilor mai mici. În 1895 Elena rămâne și fără tată, ceea ce a dus la plecarea ei la București, unde a locuit la un frate mai mare. S-a angajat ca guvernantă la familia lui Ion Luca Caragiale, unde a luat contact cu literatura clasicilor. Tot aici l-a cunoscut pe Francisc Farago, cel care avea să-i devină soț. Elena Farago a debutat în 1898 cu un reportaj, pe care îl semnează Fatma. În 1902 publică prima poezie în ziarul „România muncitoare”.
În anul 1906, Elena Farago publică primul său volum de poezii,„Versuri”, la îndemnul lui Nicolae Iorga. Din 1907 se stabilește la Craiova, unde o vor găsi evenimentele sângeroase ale acestui an, iar din cauza afilierii ei la mișcarea țărănească a fost arestată și eliberată numai la intervențiile lui Iorga. În această perioadă l-a adoptat pe fiul său, Mihnea. În 1913 se va naște fiica Elenei, Cocuța.Elena Farago este laureată de către Academia Română cu Premiul „Adamachi” pentru volumele „Șoapte din umbră” (1908) și „Traduceri libere” (1908), iar apoi pentru volumele „Șoaptele amurgului”, „Din traista lui Moș Crăciun”, apărute în 1920. În 1921 este numită director al Fundației „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova, fundație pe care o va conduce timp de 30 de ani.De asemenea a patronat și revista educativă pentru copii și tineret "Prietenul Copiilor" (1943-1946). Elena Farago s-a stins din viață în 1954, la Craiova după o lungă suferință.În 1978, la propunerea UNESCO, poeta Elena Farago a fost omagiată la împlinirea a 100 de ani de la naştere (deci tot strainii...).
Eu am numai trei picioare,
Si de-abia ma misc: top, top,Rad cand ma-ntalnesc copiii,
Si ma cheama "cutu schiop".
Fratii mei ceilalti se joaca
Cu copii toti, dar eu
Nu pot alerga ca dansii,
Ca sunt schiop si cad mereu!
Si stau singur toata ziua
Si plang mult cand ma gandesc
Ca tot schiop voi fi de-acuma
Si tot trist am sa traiesc.
Si cand ma gandesc ce bine
M-as juca si eu acum,
Si-as latra si eu din poarta
La copii de pe drum!...
Cat sunt de frumosi copiii
Cei cuminti, si cat de mult
Mi-ar placea sa stau cu dansii,
Sa ma joc si sa-i ascult!
Dar copiii rai la suflet
Sunt urati, precum e-acel
Care m-a schiopat pe mine,
Si nu-i pot iubi de fel...
M-a lovit din rautate
Cu o piatra in picior,
Si-am zacut, Si-am plans atata,
De credeam ca am sa mor...
Acum vine si-mi da zahar
Si ar vrea sa-mi fie bun,
Si-as putea sa-l musc odata
De picior, sa ma razbun,
Dar il las asa, sa vada
Raul, ca un biet catel
Are inima mai buna
Decat a avut-o el.
Elena Farago - Catelusul schiop
Pupincuristii - Liviu Suhar
Hidoase aratari mai naste poporul acesta! Multi tarani au murit sau au facut ani grei de puscarie iar "maestrul" Suhar ridica in slavi colectivizarea!
Pana la urma te intrebi daca nu acesti trepadusi mizerabili au facut mai mult rau, decat activistii sau tortionarii.
Si cum: "la vremuri noi, tot noi" multe dintre aceste caractere oportuniste sunt tot in prim plan.
Iata-l pe acest Liviu Suhar nascut in 1943, a terminat Facultatea de Arte Plastice și Decorative din cadrul Institutului de Arte Plastice “Ion Andreescu” din Cluj-Napoca (1962-1968), cum a terminat studiile a pus-o de "capodopera" mai sus prezentata asa de antrenament, apoi se angajeaza in educarea copiilor ca profesor la Liceul de artă „Octav Băncilă” din Iași, etc. La ora actuala este profesor universitar doctor (din 1994) la
Facultatea de Arte plastice, Decorative și Design Iasi.
Aceasta este biografia "romantata" a unui pictor cu un sufletul mutilat de parvenitism.
Pana la urma te intrebi daca nu acesti trepadusi mizerabili au facut mai mult rau, decat activistii sau tortionarii.
Si cum: "la vremuri noi, tot noi" multe dintre aceste caractere oportuniste sunt tot in prim plan.
Iata-l pe acest Liviu Suhar nascut in 1943, a terminat Facultatea de Arte Plastice și Decorative din cadrul Institutului de Arte Plastice “Ion Andreescu” din Cluj-Napoca (1962-1968), cum a terminat studiile a pus-o de "capodopera" mai sus prezentata asa de antrenament, apoi se angajeaza in educarea copiilor ca profesor la Liceul de artă „Octav Băncilă” din Iași, etc. La ora actuala este profesor universitar doctor (din 1994) la
Facultatea de Arte plastice, Decorative și Design Iasi.
Aceasta este biografia "romantata" a unui pictor cu un sufletul mutilat de parvenitism.
Cine uita, nu merita ! - Ioan Toba - "Hatmanu"
Foarte putini, o mana de oameni, au auzit de lt. colonelul Ioan Toba - "Hatmanu", spaima bolsevicilor in al 2-lea razboi mondial. Ca majoritatea celor care au luptat impotriva comunistilor si nu s-au plecat in fata "ciumei rosii", Hatmanu este un EROU !!
Pe 23 august 1939 se incheie la Moscova Pactul Molotov-Ribbentrop, prin care rusii au fost autorizati sa ocupe samavolnic Basarabia si nordul Bucovinei. In aprilie sovieticii ne dau ultimatumul pentru cedarea fara lupta a acestor provincii, iar pe 26 iunie 1940 trupele sovietice patrund pe teritoriul Basarabiei si Bucovinei, nerespectand orarul prestabilit. Incalcand prevederile ultimatumului, militari sovietici au incercat sa ocupe cu forta Manastirea Putna, situata la 12 km de noua frontiera. ruşii având intenţia de a ocupa toată Bucovina; doar intervenţia hotărâtă şi în forţă a lui Ion Toba-Hatmanul, comandantul Escadronului 25 Cavalerie, a salvat România de la o catastrofă şi mai mare. Că ce s-a întâmplat a fost bine pus la punct stă mărturie şi faptul că în 1950, aflat în prizonierat în URSS, Tribunalul Militar Ambulant de la Sverdlovsk l-a judecat pentru acest incident de frontieră pe Ion Tobă- Hatmanul şi l-a condamnat la alţi 25 de ani de închisoare !
La intrarea Romaniei in razboi, a devenit cel mai temut vanator de partizani rusi, din spatele frontului in zona Crimeeii
Dupa 23 august 1944, “Hatmanul” nu a "intors" armele, alegand sa lupte pana la ultima picatura de sange impotriva comunismului. Incadrat cu gradul de SS-Sturbahnfuhrer in „Jagdwerband Kommando Skorzeny Sud-Ost”, sub comanda celebrului Otto-Skorzeny, Hatmanul va lupta alaturi de alti voluntarii romani din SS pana la finalul razboiului in Muntii Tirolului impotriva Armatei Rosii.Intors in tara, “Hatmanul” avea sa fie predat sovieticilor (evident) si inchis in lagarele siberiene, de unde se va intoarce in 1955. In Romania, jigodiile comuniste il arunca direct la Gherla unde sta pana in 1964! Dupa 18 ani de puscarie grea, pentru ca nu si-a tradat poporul, isi regaseste familia intr-o situatie deplorabila, sotia bolnava de:astm, ulcer, debilitate iar fetita data afara din facultate... Se pierde in anonimatul cenusiu al vietii "socialiste", incercand sa-si ajute familia si (se pare) primind o pensie de fost ofiter, dar nu de la statul roman, ci din RFG... Moare in 1979.
Ioan Toba Hatmanu a gresit o singura data in viata sa de militar roman, la 23 august 1944, a ales sa nu-si tradeze credinta, sa nu ingenuncheze in fata rusilor si sa continue lupta impotriva comunistilor... Greseala aceasta l-a transformat in EROU!
P.S. Biserica Ortodoxa Romana, continua aservirea fata de comunisti si dupa 1989! Din nefericire, actul de vitejie din 1940 de la Putna al Hatmanului si oamenilor lui este lăsat şi astăzi într-o nedreaptă uitare. Site-ul mănăstirii nu menţionează nimic despre această întâmplare, dar nu uită să noteze vizita bolsevicului Ion Iliescu în sfântul locaş!
Galeria cu Jigodii - 1
Nu-i cautati scuze. Sa-ti calci orice farama de onoare doar pentru a strange averi tot mai mari, sa scuipi ce-ai lins odata doar pentru cativa arginti, sa-ti vinzi sufletul celui care plateste mai mult, aceasta fiinta este o jigodie! Iar Cornel Nistorescu a ajuns o Jigodie. Din avaritie, din oportunism feroce, cu o rautate care-i schimonoseste sufletu-i vandut, fostul mare jurnalist de investigatii, a ajuns o biata flasneta obosita, in care daca bagi un banutz, iti canta fals orice vrei.
Nistorescu a ajuns in halul in care nu-si mai da seama ca e penibil. Minte cu nonsalanta unei curve de pe centura, care daca vrei poate fi si virgina contracost. Apoi, (vezi cazul Nicolae Popa care cica fusese adus deja in tara la SRI), da un comunicat in care spune ca a gresit, l-a pacalit sursa...
Nistorescu a ajuns in halul in care nu-si mai da seama ca e penibil. Minte cu nonsalanta unei curve de pe centura, care daca vrei poate fi si virgina contracost. Apoi, (vezi cazul Nicolae Popa care cica fusese adus deja in tara la SRI), da un comunicat in care spune ca a gresit, l-a pacalit sursa...
Aflat de catva timp in simbria lui Vantu, a reusit sa distruga un ziar celebru si apare la Realitatea aruncand cuvinte fara noima, invelite in cacatul pe care il serveste patronul. Dupa ce isi face numarul, se urca in jeep, calca vreo doi motociclisti si pleaca apoi la vila sa de langa Vantu din Snagov. In 1997 il acuza pe actualul sau sponsor, SOV, ca in viziunea lui: presa are nevoie de „oameni fără principii“, un astfel de om fiind chiar şeful de gazetă. „Angajăm un redactor-şef şi acesta execută ordinele prin telefon“. Acum chiar Cornelus e acel sef de gazeta ! Daca treceti noaptea tarziu pe la Snagov, prin fata casoiului acestui fost ziarist, o sa vedeti o lumina aprinsa, e jigodia numarandu-si banii !
Pupincuristii - Mihai Beniuc
Scurt si la obiect, ca ma grabesc! Il voi prezenta pe badia Mihai Beniuc (n. 20 noiembrie 1907, Sebiș, Arad - d. 24 iunie 1988), poet proletcultist, al regimurilor comuniste din România, între alții, urmărind cu interes direcțiunile Partidului Comunist Român. Personajul, cu talent indiscutabil, nu a urmarit decat proslavirea regimului rosu. Iaca si cateva titluri de volume "poetice":
Un om așteaptă răsăritul, 1946
Steaguri, 1951
Cântec pentru tovarășul Gheorghiu Dej,1951
Partidul m-a învățat, 1954
Vi le recomand spre o lectura atenta.... La atate limbi date normal ca ajunge: Președinte al Uniunii Scriitorilor din România si Academician (!). În ultimii ani de viațã se stabilește în vila sa din cartierul Primăverii și își continuă activitatea de poet, pe formula realismului-socialist (bravo).
Iata, in continuare, cateva dintre zoaiele asternute pe hartie, de acest individ:
"De două'ş doi de ani ne este ghid
Conducătorul nostru de partid"
"Ce-i patria?-E pasul apasat
Cand trec ,trec randuri-randuri,muncitorii
Cu steagul rosu-n vant desfasurat
Dusi de partidul nostru spre victorii."
"Cand se aude "dragi tovarasi"
Dintr-un balcon bine zidit
Ne zboara inimile iarasi
Catre supremul indragit
E zeul nostrul cel dintaiul
Ne-a dat un tzel si-un nume
Nu suntem tara nimanui
Ci suntem primii-n lume!"
Ce să vă spun? Noi ăştia sîntem prea comunişti
Ca să mai fim, de soarta ce ne pîndeşte, trişti;
Fireşte soarta noastră de inşi supuşi la soarte,
Căci drumul nostru-n viaţă, el, nu cunoaşte moarte.
"Partidul e-n toate: e-n cele ce sunt/
Si-n cele ce maine vor rade la soare/
E-n holda intreaga, e-n bobul marunt/
E-n pruncul din leagan, e-n omul carunt..."
Si la sfarsit se autocaracterizeaza:
«Mă simt ca un gândac într-o dumbravă
Şi strig: măreţ partid, o, slavă! Slavă!»
Va puteti inchipui asemenea "creator de cultura"? Poeziile lui se invatau de catre copii la scoala!
Fara nici o urma de caracter, a trecut prin poezia romana, ca un oportunist fetid, de ale carui scrieri nu te poti apropia decat cu batista la nas...
Totusi, ca orice om , a gresit si el odata in viata, ascunzand un "diamant" in mocirla versurilor pupincuriste.
Florian Pittis, gasindu-l, cu geniul sau, l-a scos la lumina:
Un om așteaptă răsăritul, 1946
Steaguri, 1951
Cântec pentru tovarășul Gheorghiu Dej,1951
Partidul m-a învățat, 1954
Vi le recomand spre o lectura atenta.... La atate limbi date normal ca ajunge: Președinte al Uniunii Scriitorilor din România si Academician (!). În ultimii ani de viațã se stabilește în vila sa din cartierul Primăverii și își continuă activitatea de poet, pe formula realismului-socialist (bravo).
Iata, in continuare, cateva dintre zoaiele asternute pe hartie, de acest individ:
"De două'ş doi de ani ne este ghid
Conducătorul nostru de partid"
"Ce-i patria?-E pasul apasat
Cand trec ,trec randuri-randuri,muncitorii
Cu steagul rosu-n vant desfasurat
Dusi de partidul nostru spre victorii."
"Cand se aude "dragi tovarasi"
Dintr-un balcon bine zidit
Ne zboara inimile iarasi
Catre supremul indragit
E zeul nostrul cel dintaiul
Ne-a dat un tzel si-un nume
Nu suntem tara nimanui
Ci suntem primii-n lume!"
Ce să vă spun? Noi ăştia sîntem prea comunişti
Ca să mai fim, de soarta ce ne pîndeşte, trişti;
Fireşte soarta noastră de inşi supuşi la soarte,
Căci drumul nostru-n viaţă, el, nu cunoaşte moarte.
"Partidul e-n toate: e-n cele ce sunt/
Si-n cele ce maine vor rade la soare/
E-n holda intreaga, e-n bobul marunt/
E-n pruncul din leagan, e-n omul carunt..."
Si la sfarsit se autocaracterizeaza:
«Mă simt ca un gândac într-o dumbravă
Şi strig: măreţ partid, o, slavă! Slavă!»
Va puteti inchipui asemenea "creator de cultura"? Poeziile lui se invatau de catre copii la scoala!
Fara nici o urma de caracter, a trecut prin poezia romana, ca un oportunist fetid, de ale carui scrieri nu te poti apropia decat cu batista la nas...
Totusi, ca orice om , a gresit si el odata in viata, ascunzand un "diamant" in mocirla versurilor pupincuriste.
Florian Pittis, gasindu-l, cu geniul sau, l-a scos la lumina:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)